Sărbători liniștite

Era a doua zi de Crăciun, anul 2023. Tocmai plecaserăm de la un eveniment în familie, iar fetele noastre erau bulversate de toate interacțiunile sociale, de emoțiile drumului lung cu mașina care urma și de porțiile mari de tort care parcă tot nu fuseseră suficiente.

Înainte să urcăm în mașină, am apucat să-i dau o îmbrățișare mamei și să-i mulțumesc pentru tot.

De la un an la altul îi era tot mai greu, până și coborâtul scărilor devenise un efort considerabil, dar ea era mereu alături de noi, așa cum putea, mai ales de sărbători. Iar Crăciunul a fost mereu o perioadă încărcată pentru familia mea, fiind ziua de naștere a tatălui meu.

De data asta, însă, avea să fie ultima dată când o îmbrățișam.

Am lăsat-o în apropierea casei ei. Nici măcar nu am coborât să-i deschid portiera, cum făceam de fiecare dată. Eram atât de apăsat de plânsetele copiilor și de propriile mele emoții, pe care încă nu reușesc să le gestionez cum aș vrea.

Dar mama m-a înțeles. Mereu m-a înțeles. De multe ori mai bine decât mă înțeleg eu însumi.

A coborât cu greu, a închis portiera din mai multe încercări, iar noi am plecat spre București. Când aveam să mă întorc, o lună mai târziu, urma să nu mă opresc la ea acasă, ci direct la spital, la ATI.

Câte nu aș fi făcut diferit dacă aș fi știut că altă ocazie nu va mai avea să-și îmbrățișeze nepoatele? Că nu o voi mai putea privi în ochi? Că nu voi apuca să-i spun cât de mult o iubesc?

E o poveste grea. Știu asta. Dar nu cu greutatea vreau să rămâi azi. Ci cu o lecție. O lecție pe care o știm cu toții, teoretic, dar pare că o uităm din nou și din nou.

Fiecare clipă petrecută alături de cei dragi este prețioasă. Ai oameni care te iubesc acum, aici. Sună-i! Îmbrățișează-i! Spune-le că îi iubești!

Supărări, nervi, neînțelegeri, frustrări... toate astea sunt normale. Dar e bine să ne întrebăm din când în când: cât de importante sunt?

Și dacă nu de Crăciun, atunci când?

Sărbători liniștite.